1628 Medicul britanic William Harvey descoperă circulația sângelui. Prima încercare de transfuzie de sânge cunoscută este încercată la scurt timp după aceea.

1658 Microscopistul Jan Swammerdam observă și descrie globulele roșii.

1665 Prima transfuzie de sânge înregistrată cu succes are loc în Anglia: medicul Richard Lower menține în viață câinele prin transfuzia de sânge de la alți câini.

1667 Jean-Baptiste Denis din Franța și Richard Lower și Edmund King din Anglia raportează separat transfuzii de succes de la oi la oameni.

1818 Obstetricianul britanic James Blundell efectuează prima transfuzie cu succes de sânge uman la un pacient pentru tratamentul hemoragiei postpartum.

1826 James Blundell execută la Londra prima transfuzie de la om la om, el fiind considerat de unii autori "părintele transfuziei moderne".
În ţara noastră practica transfuzională începe să se manifeste cu modestie, abia după anul 1850.

1851 O revistă din Iaşi publică drept un eveniment de mare senzaţie pentru epoca respectivă, experimentul doctorului francez Auguste Nelaton care executase la Paris, o transfuzie unei gravide internată de urgenţă cu hemoragie masivă. Doi ani mai târziu, în 1853 Dr. Carol Davila face o încercare similară la Bucureşti.

1873 - 1880 Medicii americani încearcă să transfuze laptele de la vaci, capre și oameni.

1884 Infuzia salină înlocuiește laptele ca „substitut de sânge” datorită frecvenței crescute a reacțiilor adverse la lapte.

1901 Karl Landsteiner, medic austriac, descoperă primele trei grupe de sânge umane.

1907 Ludvig Hektoen sugerează că siguranța transfuziei poate fi îmbunătățită prin potrivirea sângelui între donatori și pacienți pentru a exclude amestecurile incompatibile.
Reuben Ottenberg efectuează prima transfuzie de sânge utilizând tastarea sângelui și potrivirea încrucișată.

1914 Se dezvoltă anticoagulante pe termen lung, printre care citratul de sodiu, permițând conservarea mai lungă a sângelui.

1923 Se fac primele încercări de transfuzie efectuate prin metoda directă cu seringa “Marian Popescu“

1925 Apare primul serviciu de transfuzie sanguină organizat la Spitalul Filantropia din Bucureşti condus de dr Virgil I Ionescu.

1934 Se fac primele transfuzii de sange conservat pana la 9 zile.

1935 Primul Congres Internaţional de Transfuzie Sanguină la Roma unde dr. Virgil Ionescu raportează 1000 de transfuzii de sânge realizate cu control probe de compatibilitate directă (Jeanbreau).

1939 - 1940 Sistemul grupelor sanguine Rh este descoperit de Karl Landsteiner, Alexander Wiener, Philip Levine și RE Stetson.

1940 Guvernul SUA stabilește un program național de colectare a sângelui.
Edwin Cohn dezvoltă fracționarea rece a etanolului, procesul de descompunere a plasmei în componente și produse. Albumină, gamma globulină și fibrinogen sunt izolate și devin disponibile pentru utilizare clinică.
John Elliott dezvoltă primul recipient de sânge, o sticlă de vid folosită pe scară largă de Crucea Roșie.
Programul de prelucrare timpurie a sângelui pentru ajutorarea victimelor războiului englez, numit Plasma pentru Marea Britanie, începe sub conducerea lui Charles R. Drew, MD.

1941 Apare primul Centrul de Colectare şi Transfuzie de Sânge din ţară - Eforia Spitalelor - condus de dr. Virgil I. Ionescu.

1944 Plasma uscată devine un element vital în tratamentul soldaților răniți în timpul celui de-al doilea război mondial.

1945 Robin Coombs, Arthur Mourant și Rob Race descriu utilizarea globulinei anti-umane pentru identificarea anticorpilor incompleti. Procesul a devenit cunoscut sub numele de test Coombs, cunoscut și sub numele de test antiglobulină.

1947 Primele încercări, se fac în Centrul din Bucureşti, de preparare a plasmei terapeutice, şi pentru prima dată se prepară în ţară seruri anti-Rh selectându-se donatori Rh negativ pentru maternităţi .

1947 Datorită experienţei acumulate şi înţelegându-se marea valoare a existenţei unui serviciu transfuzional promt şi competent Ministerul Sănătăţii înfiinţează şi organizează primele Centre de recoltare, conservare şi transfuzie de sânge din ţară, având ca for coordonator şi îndrumător metodologic, Centrul de Hematologie şi Transfuzie din Bucureşti.

1950 Audrey Smith raportează utilizarea crioprotectantului glicerol pentru globulele roșii.
Pungile de plastic permit un sistem de colectare mai sigur și mai ușor înlocuiesc sticlele de sticlă care se pot folosi pentru colectarea și depozitarea sângelui.

1961 Concentratele de trombocite sunt recunoscute pentru reducerea mortalității prin hemoragie la pacienții cu cancer.

1969 S. Murphy și F. Gardner demonstrează fezabilitatea stocării trombocitelor la temperatura camerei, revoluționând terapia transfuziei trombocitelor.

1970 Băncile de sânge se îndreaptă către o bază de donatori atotcuprinzători.

1971 Începe testarea antigenului de suprafață Hepatită B (HbsAg) a sângelui donat.

1972 Procesul de afereză este descoperit, permițând extragerea unei componente a sângelui, revenind restul donatorului.

1983 Soluțiile aditive prelungesc durata de valabilitate a globulelor roșii la 42 de zile.
Grupurile din sectorul bancilor de sânge din SUA emit primul lor avertisment despre Sindromul Imunodeficienței Dobândite (SIDA).

1984 Centrul de Hematologie Bucureşti a devenit Centru Cooperator O.M.S. în probleme de de hematologie şi transfuzie ceea ce demonstrează aprecierea de care se bucură instituţia în cadrul acestui prestigios organism internaţional.

1985 Primul test de depistare a sângelui HIV este autorizat și implementat de băncile de sânge.

1990 Se introduce un test specific pentru identificarea Hepatitei C.

1995 Activitatea transfuzională s-a organizat în Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului Bucuresti, centre de transfuzie regionale şi judetene coordonate de Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională.